Povestea alegerilor de București, așa cum au fost
Alegerile de la București, așa cum au fost. Pentru că m-au tot întrebat mai mulți jurnaliști și amici, am zis să scriu acest scurt text.
Prima etapă (se declanșează alegerile, final octombrie, debut noiembrie): se anunță pe rând candidații partidelor de guvernare. Opțiunile sunt difuze, nu se detașează cineva: avem trei candidați, Ciucu și Băluță cu un ușor avantaj și Drulă în spate. Nimeni peste 25%.
A doua etapă (mijloc noiembrie, debut campanie - 22 noiembrie): Intră în joc Anca Alexandrescu care forfechează bazinul lui Băluță și îi reduce scorul acestuia, ajunge cap la cap cu el, chiar îi ia fața ușor, lucru surprins deja în sondajul nostru de la Agentia de Rating Politic (primul weekend de campanie 20-22 noiembrie). Alexandrescu forțează AUR să „joace” și să nu stea spectator. E, practic, momentul în care se decid alegerile.
Avem acum un pluton de 3 plus unul, cu Ciucu și Alexandrescu pe primele două poziții, și Băluță - toți desfășurați la distanță doar de câteva procente; iar mai în spate, Drulă care începe să se stingă încet dar sigur.
Din nou, nimeni peste 25%. Indecizia e încă mare, cu încă foarte multe opțiuni, spre 10% în total, la candidați mici (Vlad Gheorghe, Teodorovici, Makaveli și alții). Așa intrăm în campanie. Cu multă indecizie care ține opțiunile dispersate.
A treia etapă (ultimele 10-14 zile). Se produce efectul majoritarist care apare la alegeri cu un singur tur - orientarea alegătorilor spre cei cu șanse (celebrul vot util). Inclusiv sub presiunea retragerilor succesive și a presiunii campaniei pentru votul „util”. Drulă se stinge și pierde cam 3-4%. Ciucu aspiră voturi de la Drulă și de la candidații mai mici, iar mulți nu mai vin la vot, pentru că ... indeczie.
Pe final de campanie Ciucu decolează, iar Băluță sau Alexandrescu nu reușesc același lucru - adică votul “util” pe partea lor. Își pun frână unul altuia.
Ca o concluzie: Chestia pe care vreau să insist este că așa vor fi foarte multe alegeri cu un singur tur: cu polarizarea votului, cu candidați „iepuri” sau care se retrag pentru alții, cu schimbări și ascensiuni spectaculoase pe ultima sută. Am văzut-o în 2016 la locale, în 2017 la alegeri parțiale, în 2020 la locale, în 2024 la București la primar dar și în alte orașe mari; chiar și acum, la alte alegeri decât cele din București.