Marea reorientare. Sau ce faci când îți fug primarii (și alegătorii)?

Începe să se contureze la orizont o mișcare de plăci tectonice în politică. „Revoluția” la vot, cea care a rupt toate convențiile politice pe care le știam, nu-și va opri consecințele aici. E departe de a se fi consumat.

Electoratul e așezat în alte „forme”. România electorală are alte granițe acum. De aceea, ideea că două partide care abia mai fac 30%-35% însumat la vot (PNL și PSD) vor mai putea câștiga/menține peste 90% dintre primari este o fantezie. Nu mai stă în picioare.

Chiar dacă au scutul votului într-un singur tur, primarii în funcție, dar și multe notabilități locale se vor întreba foarte curând: și noi, încotro acum? De ce ar mai candida un primar de la un partid de 15-17%, cu perspective negative de a mai păstra guvernarea?

Presiunea spre centrul partidelor, spre guvernare, dinspre primarii proprii, este deja mare. PSD e chiar într-o poziție și mai delicată, fiind nevoit să reziste următorii doi ani de arșiță, până va avea, teoretic, premierul. Iar până atunci să înghită pastila amară a tăierilor și reformelor de tot felul. Lucrurile astea se simt deja dur la firul ierbii.

Iar tentația PSD de a prelua discursul AUR, de a trece în opoziție și de a reveni la metodele vechi ale PSD este cu atât mai mare, e palpabilă în aer. Da, primarii PSD știu foarte bine cu cine votează acum alegătorii lor. Spoiler alert: nu mai votează cu PSD mulți dintre ei. Nu că la PNL lucrurile ar sta foarte diferit. Întrebați primarii din orașe mai mici sau din comune.

Piața transferurilor de primari va fi, deci, în fierbere înspre partidele populiste. De fapt, aici stă și pericolul structural politic pentru România: ca un partid (să zicem AUR, sau PSD) să reușească să îmbine eficient 1) populismul cu 2) structura masivă de partid din teritoriu. Adică visul lui Dragnea de acum 8-9 ani, dar și al altora - formarea unei mașinării politice infernale, greu de dislocat ulterior.

Soluțiile pentru partidele cândva-„mari” sunt foarte principiale, generice și fără garanții de succes. Să scoată figuri noi în față. Să facă reforme. Să se schimbe etc Și în final poate chiar să candideze tot la pachet. Culmea e că formula de tip Iohannis, de alianță perpetuă PSD-PNL, pare a fi acum cam singura idee care ar le-ar putea salva puterea politică locală pe termen scurt. Dacă nu fac totuși și altceva.

În mod paradoxal, cea mai bună formulă pentru a mai rămâne relevanți, în fața valului populist, și pentru a face și o reformă a cadrelor locale ar fi ... tocmai revenirea la două tururi la primar. Lucru care ar permite realizarea de alianțe pragmatice locale în fața populiștilor, în turul al doilea, ar deschide piața pentru lideri locali noi și ar da șansa partidelor să-și păstreze identitatea. Asta, ca să nu se ajungă la alianțe și mai ciudate și dubioase decât ceva avem acum la guvernare, care sunt greu de digerat de oricine. Aș putea să explic și cum un singur tur la primar conduce la polarizare și mai mare, cum a ajuns un bumerang care vin fix în dinții PNL și PSD, dar asta e altă poveste, într-un moment când guvernarea deja se împiedică serios în fiecare zi și se întrevede cu greu și viitorul de peste doar 2-3 luni.

Sursa: Wikipedia. Harta votului de la turul 1, alegeri prezidențiale, 4 mai 2025. Harta arată votul predominant geografic George Simion / AUR.